Marius should have been a successful plastic surgeon (he owns a Medical Degree), but instead he landed early in media & advertising. From cartoonist for a radio station (a paradox), then for the largest Romanian news group, he then worked as graphic artist and designer for companies in Romania, UK and US. In 1999, aged 22, Marius founded Grapefruit, currently one of the leading branding and digital agencies in Romania. He studied design in New York at Sessions.edu, and then with Milton Glaser at the School of Visual Arts; communication and PR at SNSPA Bucharest (Romania), then digital media (European Masters in Interactive Multimedia, Romania). He holds an impressive number of international design awards, among them a Brand Leadership Award at World Brand Congress 2009. He is also a founding member of the Creative Industries Association (Romania) and an advisory board member for the Romanian Institute for Information Architecture.
TV Producer: Când eram mică, plecam mereu, pe nevăzute, de acasă - spre spaima părinților- ca să mă duc în vizită la prieteni. În fiecare zi la altcineva, pentru că încă de pe atunci uram monotonia. Într-o zi, exasperată după câteva ore de căutări, mama mi-a reproșat ,, numai drumurile-ți plac!,, Și drumuri am făcut. Drumuri, Poduri, Căi Ferate, la Facultatea de Construcții din Iași. Din fericire pentru noi toți, n-am profesat niciodată. Când am abandonat meseria de inginer, imediat după facultate, țara n-a pierdut nimic. Dimpotrivă. Am păstrat ideea de atunci până astăzi: dacă simți că nu te pricepi la ceva, urmeaza-ți, vorba lui Don Quijote, cel mai nebunesc vis. Iar eu visam de mică să critic. În special, literatura. S-a dovedit a fi o moară de vânt, dar soarta m-a dus cât putea de aproape de visul meu nebunesc: astăzi pot să critic cât vreau. La televizor. (E drept că nici literatura nu mai e ce era odinioară.)
Am ajuns în presă din întâmplare, traducând pentru Evenimentul zilei un text din limba germana. Mi-a plăcut atât de mult toată agitația din ziua aceea, atmosfera de redacție, alergătura de pe holuri, lucrul contra cronometru, încât peste noapte n-am putut dormi. Mă îndrăgostisem. Și, a doua zi, mi-am luat inima în dinți și m-am întors la locul faptei, cerându-le să-mi dea o șansă. Erau ani de pionierat în presa românească și m-au lăsat să încerc. Domnul Ion Cristoiu nu știe, dar în primele două materiale pe care le-am scris am făcut două greșeli mari: am confundat Nagorno Karabah cu Bosnia, și NATO cu ONU. Între timp am învățat și de una, și de cealaltă suficient cât să nu mai greșesc. Iar de 19 ani învăț încontinuu ce înseamnă presa. E ca o boală contagioasă și, în același timp, incurabilă. După ce te prinde, nu mai poți s-o lași. Și, chiar și după ce te lași, rămâi jurnalist până la sfârșitul vieții, pentru că nu te mai poți uita la oameni, evenimente, filme, decât așa, ca om de televiziune sau de presă scrisă.
Mulți prieteni îmi spun că ar trebui să scriu o carte despre lucrurile pe care le-am trăit cât am făcut teren. Despre ce oameni spectaculoși am întâlnit și ce povești extraordinare mi s-au întâmplat. Am fost batută cu pietre în Gaza și Cisiordania, am zburat spre Irak cu o vestă antiglonț de 25 de kilograme pe mine și o cască atât de grea încât nu-mi puteam ține capul drept. Am mâncat în Afganistan pită facută în gropi de pământ, pe un foc aprins din excremente de cămilă, am înghițit gaz lacrimogen și m-am trântit la pământ ca să scap de gloanțele de cauciuc. Am dat mâna cu președinți și oameni cu destine extraordinare, am văzut locuri care mi-au schimbat viața și am trăit pe viu istorie. Poate că într-o zi am să scriu. Dar astăzi folosesc tot ce am învățat, la Evenimentul zilei, la ProTv și din propria experiență, că să lucrez cu o echipa frumoasă, la cel mai mare proiect în care am fost implicată: emisiunea În premieră. Un proiect la care am pornit la drum fără să știm sigur că vom găsi oameni gata să ne asculte și am ajuns la o emisiune care deja și-a format un public și care candidează la titlul de cea mai bună emisiune de reportaj din România. O spun alții. Iubim fiecare secundă din reportajele noastre, fiecare minut în care pregătim emisiunea și fiecare zi de muncă, la capătul căreia te întorci spre casă - de multe ori, a doua zi- cu sentimentul că ai făcut ceva special. A trecut un an de zile de când am lansat În premieră și mie încă îmi dau larimile de fericire la fiecare mesaj pe care îl primim. Și mărturisesc, în premieră, că pe cât de teamă mi-a fost, pe atât sunt astăzi de fericită că am reușit.
Iulian Zonenstain
Doctor
Liviu Smantanica
Master Puppeteer: Puppeteer of the Year 2010. a încheierea celei de-a XIV-a ediţie a Festivalul Mondial al Artei Păpuşăreşti de la Praga, duminică, actorii de la Teatrul pentru Copii şi Tineret „Luceafărul”, care au reprezentat România la reuniunea festivalieră cu trupe din peste 40 de ţări, au fost răsplătiţi cu premii importante.
Premiul pentru cel mai bun actor i-a revenit lui Liviu Smântânică, pentru rolul „Baronul Munchausen”, din „Aventurile baronului Munchausen”, repovestite şi regizate de Ion Sapdaru. „Chiar dacă pe diplomă scrie numele meu, consider acest premiu ca fiind unul colectiv, pentru că fiecare dintre colegii din distribuţie şi-a susţinut partitura într-o reprezentaţie foarte reuşită. Suntem fericiţi că într-un festival internaţional ca acesta, cu spectacole pentru copii şi tineri foarte diverse ca stil, în care s-au utilizat de la animaţie la pantomimă şi mască, ne-am clasat printre cei mai buni. Ne mândrim cu acest lucru, întrucât arată că facem teatru de calitate, dar care ne şi obligă”, mărturiseşte actorul Liviu Smântânică.
Alina Serban
Actress: Alina Şerban exact aşa e. Dacă simte că ceva o nedreptăţeşte, se propteşte în faţa ta, bine înfiptă în pământ, te priveşte încruntată direct în ochi şi îţi vorbeşte rar şi pe un ton ferm. Cum a făcut la Biblioteca Metropolitană din Bucureşti, unde o fată vroia să xeroxeze două pagini şi nu o lăsa bibliotecara. Alina mai xeroxase acolo, aşa că s-a certat cu femeia care nici în ruptul capului n-ar fi vrut să cedeze. Acum nu mai calcă pe acolo, dar nu a tăcut, ba i-a promis bibliotecarei că o să facă ceva în privinţa asta. Alina detestă cultura „nu-ului": pe unde te duci în România auzi doar "Nu!", n-apuci să începi propoziţia că "Nu!". D-asta trebuie, Ionel, să îţi cunoşti drepturile, îmi zice.
Răutatea asta constructivă a ei se trage de la şobolani şi Lizuci.
Mihail Musat
Life Coach: Mihail stands out as one of the most confident voices that firmly shouts: “Yes! We can make a difference!”. Founder of the first and largest online community of positive news in Romania (LumeBuna.ro) and author of two unique books in the Romanian personal development field, Mihail walks the talk. And when not training or coaching, Mihail is a happy and delighted father (since January 2012) and runner at marathons.
After having met for the first time with the practice of training in October 2000, his life has been focused on developing a supportive community based on continuous learning and personal development. He accumulated over 2.500 hours of trainings and workshops delivered and facilitated in Romania and other countries like Belgium, Germany, Spain, Italy and Croatia. In Romania he delivered trainings for corporations such as Nestle, RCS & RDS, RTC and for numerous NGOs with national projects regarding education, namely Junior Achievement, British Council, AIESEC and others.
From the moment Mihail founded Lume Buna in March 2008, he succeeded in doing what no other online community had ever done, namely to highlight only the positive developments that the regular media failed to cover about and from Romania. Having worked with over 1000 volunteers, this NGO’s mission is to create awareness about the good changes that take place in our country and initiate valuable local and national movements, such as “Free Hugs”, ”Un zambet pentru tine”, “Scoala de Vara Lume Buna” and others. Since its start, Lume Buna managed to bring inspiration and a change of perspective for hundreds of thousands of young Romanians.
Continuing on the path of personal value and positive change, Mihail published in 2009 the book “Eu cine sunt?” addressing the reader in a way never experienced before in other Romanian personal development books. With “Eu cine Sunt?” Mihail opened the door of self discovery for thousands of readers, pointing out that the key to authentic happiness is at the beholder. After “Eu cine sunt?” Mihail published in 2010 the book “Acum*” as a challenge for readers to stop postponing the important changes in their lives. After only 8 months from its publishing, the book reached more than 50.000 readers.
The guidance found in these books can be experienced in Mihail’s trainings, coaching sessions, workshops, and more recently in his latest project “WhichWay”, founded in 2009. “WhichWay” is a personal development process that helps people discover themselves – their values, dreams, qualities and passions – and brings clarity on their path in life. It is a context that works with Life-Coaching principles and it accumulated more than 2.500 hours of coaching since its beginning.
As a speaker, Mihail has experience working both with large (hundreds) and small audiences, with ages ranging from the young adolescents to the elder people. He has been invited as a guest speaker at TEDx Iasi in 2011 where he shared his vision on how to “Create Your World”, being later inspired to deliver trainings with this theme. Reaching to people with diverse social and professional backgrounds, Mihail’s speeches resonate with audiences and create an inspiring and life changing atmosphere.
His passion for life and personal growth are integrated in all his activities, hobbies and writings. His articles can be found on Empower, Trainer’s Corner, Lume Buna, PRwave and others. He appeared on the TV show “Buna Dimineata” at TVT89 and he was interviewed for magazines such as “Business Standard”, “Tabu”, “Ambition”, “Revista Cariere”, “RomaniaLibera.ro”, “Revista Biz” and so on.